Un birou de credit este unul dintre cele două tipuri principale de instituții de raportare a creditelor. Acesta colectează informații de la o mare varietate de entități financiare și nefinanciare, inclusiv instituții de microfinanțare și companii de carduri de credit și oferă informații complete despre creditul de consum cu servicii cu valoare adăugată, cum ar fi scoruri de credit către creditorii privați.
Birourile de credit sunt companii private și operate privat. În schimb, registrele de credit – celălalt tip principal de instituție de raportare a creditelor – tind să fie entități publice, administrate de autoritățile de supraveghere bancară sau băncile centrale.
Ca întreprinderi comerciale private, birourile de credit tind să răspundă cerințelor de informații ale creditorilor comerciali. Deși există variații în ceea ce privește tipul și amploarea informațiilor pe care le colectează, birourile de credit se străduiesc în general să colecteze date foarte detaliate despre clienții individuali. Prin urmare, acestea tind să acopere împrumuturi mai mici decât registrele de credit și adesea colectează informații de la o mare varietate de entități financiare și nefinanciare, inclusiv comercianți cu amănuntul, companii de carduri de credit și instituții de microfinanțare. Ca urmare, datele colectate de birourile de credit sunt adesea mai cuprinzătoare și mai bine orientate pentru a evalua și monitoriza bonitatea clienților individuali.
În comparație cu registrele de credit, birourile de credit logare sunt o instituție relativ recentă. Deși birourile de credit au existat în Germania, Suedia și Statele Unite de aproape un secol, acestea au apărut în multe alte țări cu venituri mari, inclusiv Franța, Italia și Spania, chiar în anii 1990. Diverse țări folosesc nume oarecum diferite pentru birourile de credit.
De ce e important sa consultam functionalitatea biroul de credit logare?
Informațiile de credit transparente sunt o condiție prealabilă pentru gestionarea solidă a riscurilor și stabilitatea financiară. Instituțiile de raportare a creditelor, cum ar fi birourile de credit, susțin stabilitatea financiară și eficiența și stabilitatea pieței de credit în două moduri importante. În primul rând, băncile și instituțiile financiare nebancare (IFN) se bazează pe sistemele de raportare a creditelor pentru a verifica debitorii și a monitoriza profilul de risc al portofoliilor de credite existente. În al doilea rând, autoritățile de reglementare se bazează pe informațiile de credit pentru a înțelege riscurile de credit interconectate cu care se confruntă debitorii și instituțiile financiare de importanță sistemică și pentru a desfășura funcții esențiale de supraveghere. Astfel de eforturi reduc riscul de nerambursare și îmbunătățesc eficiența intermedierii financiare. Pe o piață de credit competitivă, aceste eforturi în cele din urmă beneficiază consumatorii prin rate mai mici ale dobânzii.
Sistemele eficiente de raportare a creditelor pot atenua o serie de eșecuri ale pieței care sunt comune pe piețele financiare din întreaga lume și, cel mai grav, apare în economiile mai puțin dezvoltate. Disponibilitatea unor informații de credit de înaltă calitate, de exemplu, reduce problemele de selecție adversă și informații asimetrice între debitori și creditori. Acest lucru reduce riscul de nerambursare și îmbunătățește alocarea de credite noi. Schimbul de informații poate promova, de asemenea, o „cultură a creditului” responsabilă, prin descurajarea îndatorării excesive și prin recompensă împrumuturile și rambursările responsabile.
